Mozilla Firefox 3.6 RC1

Tot Safari-i fruncea!

Q3 2009 a venit – omu’ negru n-a sosit…
Q4 2009 a venit – omu’ negru n-a sosit…
Q1 2010 a venit – omu’ negru a sosit (Mozilla Firefox 3.6), ia si prinde-l… dacă poți!

Luăm una bucată a noului Firefox 3.6 RC1 și o comparam cu cele mai populare browsere existente la ora actuala: Mozilla Firefox 3.5.7, Google Chrome beta 4.0.249.64, Safari 4.0.4, Internet Explorer 8. Iată rezultatele:

Testele susțin în continuare supremația browserului de la Apple, cu un scor general de 5401 puncte. Mai mult decât atât, noua versiune de Safari pentru Windows scoate performanțe destul de bune spre surprinderea ”unora” (aka. Microsoft), așa că Apple îi cam bate pe cei de la Microsoft pe propriul lor teren de joc! Noul Firefox RC1 vine puternic din urmă – cu un scor general de 4352 puncte și se pare că a depăsit Google Chrome-ul pentru prima de la lansarea oficială. Ei bine… ceva mic și negru se vede după ușă: Internet Explorer 8 – browser care momentan RECOMAND să fie dezinstalat de pe toate sistemele Windows încă din momentul unui clean install. 47% diferență intre Safari 4.0.4 și IE8 este inadmisibil!

Principalele îmbunătățiri de care dispune Firefox 3.6 sunt următoarele: alerte pentru plugin-urile out-of-date, performanțe JavaScript îmbunătățite, suport pentru HTM5, posibilitatea de a rula scripturi într-un asincron, single click form-filling.

Microsoft grea viață iară-și are!
Yoda

—
Testul a fost perfecționat pe o mașină fizică de ultimă generație (EVGA X58 SLI Classified E759, 6 GB DDR3 @1600MHz și sistem de operare Windows 7 Ultimate x64), aplicația de testare fiind Futuremark’s Peacekeeper (free online benchmarking tool).

Windows Live Torrent?

Astăzi, întregul concept P2P sperie datorită ușurinței cu care datele sunt transmise… Când ai alternative convenabile și performante, când lucrurile merg într-o directie bună, Microsoft vede un viitor în DMR (Digital Rights Management) și rețelele P2P.

Compania Microsfot a fost autorizată să patenteze DRM-ul P2P pentru a putea distribui… reclame! Noul sistem Microsoft are avantajul de a avea costuri mai mici pentru ca datele să ajungă la utilizatorul final, datele sunt criptate in mod digital și mai mult decât orice, permite playback asincron – cunoscut ca fast-forward și reverse pentru generația VHS.

Întregul sistem lucrează precum o rețea de torrente: conținutul este împărțit în sute de pachete sortate pe calculatoarele fiecărui peer. Când un utilizator dorește respectivul conținut, mașina lui preia o listă cu cele mai apropiate host-uri (peers) și pachetele pe care acestea le dețin. Utilizatorul downloadeză bucățile una câte una, urmând ca mai apoi, conținutul să fie ”reasamblat” pe calculatorul său.

Ce aduce nou Microsoft este o metodă de a cripta fiecare pachet în parte folosind o serie de layere specifice: criptarea cu chei publice sau algoritmi DES și RC4, urmând ca mai apoi să trimită pachetul criptat în rețea.

Într-un caz ideal schema ar arăta cam așa: Microsoft trimite un master key care a fost criptat cu cheia ta publică, tu decriptezi cheia folosind algoritmul SHA, rezultatul este împărțit în două – o parte conține autentificarea (MAC-ul), iar cea de-a doua este cheia DES, cheia fiind folosită pentru a decripta conținutul RC4. După acest procedeu, ”totul” este XOR-ed cu adresa MAC și rezultatul final este reasamblat pentru a-l putea vizualiza.

Ceea ce face această metodă o metodă sigură – conform celor spuse de Microsoft – este faptul că fiecare pachet din componența pachetului final este criptat separat. Dacă un hacker reușește să spargă un pachet, sparge doar unul și nu pe toate – cel puțin nu pe toate de-o dată. Designul final protejează clar conținutul, dar nu face nimic în a proteja master key-ul, acesta putând fi în continuare interceptat și decriptat.

Ți-ai putut vre-o dată imagina Windows Live Torrent?
Poate că e timpul să o faci…

Henry Hayes

Prima rețea 4G

Au fost primii care au pus bazele conceptului de ”invazie pe apă”, au fost primii navigatori, au fost descoperitorii Americii înaintea tuturor, acum nordicii sunt utilizatorii unei primordiale rețele mobile 4G… Compania TeliaSonera a reușit terminarea în timp record a primei rețele 4G din istorie în orașele Oslo și Stockholm, iar mai mult decât atât, compania dorește ca utilizatorii să poată începe utilizarea rețelei 4G încă de la finele anului 2009.

În momentul de față nu există însă telefoane capabile să suporte tehnologia 4G. Mai întâi de toate, utilizatorii se vor conecta la rețea prin intermediul unui dongle și un laptop. Rețelele 4G se bazează pe tehnologia LTE (Long Term Evolution) iar downlinkul poate atinge viteze amețitoare de până la 100 Mbps (de 10 ori mai rapid decât cele mai performante rețele 3G la ora actuală).

Vestea bună este că LTE-ul nu numai că va acoperi aria 3G deja existentă dar o va și extinde. TeliaSonera angajează în momentul de față clienți care să ”navigheze” în adevăratul sens al cuvântului prin rețeaua 4G în primul trimestru al anului 2010. Până la ora actuală, TeliaSonera nu a făcut publice costurile de interconectare în rețeaua high-speed 4G. Dongle-urile folosite la conectare în LTE (aduce oarecum a BSG FTL drive – Faster-Than-Light) sunt fabricate de către Samsung, care a promis că va livra și primele telefoane capabile să suporte tehnologia LTE în toamna anului 2010. Rețelele acoperă la ora actuală doar centrele civice din cele două orașe, Ericsson construind rețeaua din Stockholm iar chinezii de la Huawei pe cea din Oslo, Norvegia. TeliaSonera se așteaptă un boom software care va ”înghiți” tehnologia LTE pentru a lua avantajul ”vitezelor super-luminice” încă din Martie 2010.

… Battlestar Galactica has jumped into FTL …
Felix Gaeta

Browsere accelerate hardware

Mulți dintre noi ne-am dorit să avem browsere cât mai trendy, cât mai ergonomice, cu skinuri din ce în ce mai elaborate sau tabulare, dar uităm pe zi ce trece, furați de peisajul astfel creat, de adevărata problemă din fundal: performanța. Pentru a îmbina utilul cu plăcutul, mariile companii implicate în fenomenul ”Internet” ne aruncă prosopul, garantându-ne că în 2011 vom avea primele browsere accelerate hardware!

Ideea folosirii GPU-ului ca resursă alternativă de procesare nu este una nouă, ea fiind deja folosită cu succes în procesul de encodare video; iar cea mai bună exemplificare o reprezintă tehnologia nVidia Cuda (poți încerca Badaboom). Aceași idee stă și la baza accelerării grafice a browserelor: pentru a câștiga viteză (off-loading process), se va lua conținut din browser vrându-se a se câștiga performanță prin trimiterea imaginilor si textului ce trebuie randat, direct la GPU – ceea ce înseamnă că browserele accelerate grafic pot randa siteuri cu un conținut media destul de intensiv folosind mai puțin CPU.

Prima companie care a anunțat oficial că este interesată de o trecere cât mai rapidă la un astfel de browser a fost și de această dată gigantul din Redmond, prin intermediul lui IE9 (Internet Explorer 9) – dar bătălia pentru supremație se anunță a fi acerbă: din spate vine destul de repede Mozilla Firefox (dezvoltatorii săi făcând deja public un prototip care demonstrează abilitățiile accelerării grafice prin intermediul Direct2D și DirectWrite), precum și browserul norvegienilor de la Opera.

Henry Hayes

Google Chrome OS

La începutul verii, Google anunța că lucrează la un sistem de operare complet independent ce presupunea și implementarea propriului sistem de fișiere deja existent (Google File System). Nu mică mi-a fost însă mirarea când am descoperit despre ce categorie de sisteme era vorba: un Web OS dezvoltat pe o platformă Linux. Un Web OS este un sistem de operare dedicat în exclusivitate calculatoarelor portabile, nicidecum sistemelor Desktop! De aici și eventualul feeling negativ cu privire la performanțele și estetica sistemului. Ieri ne-a fost prezentat oficial Google Chrome OS, aflat momentan în stadiul de public beta. Să vedem despre ce este vorba…

Așa cum prea poate bine ați remarcat încă din clasificarea sistemului, Chrome este un browser. Browserul este sistemul de operare sau sistemul de operare este browserul, afirmația putând fi adevărată în ambele sensuri etimologice; iar browserul este, evident, Google Chrome - dezvoltat pe baza nucleului WebKit, la fel ca Safari de la Apple sau Epiphany – descendent direct al defunctului Galeon.

De remarcat este că Google nu dorește să concureze cu Microsoft, cel puțin nu încă, fiind lesne de înțeles motivul principal: supremația Windows atât pe sistemele mainstream cât și pe cele portabile. Conform celor mai recente statistici, în prima săptămână de la lansarea oficială a lui Windows 7, Microsoft a avut încasări în Statele Unite cu peste 234% mai mari față de perioada similară a lui Windows Vista, asta nepunând la socoteală varianta Windows 7 RC1 oferită gratuit de către Microsoft până la începutul lunii iulie a anului viitor. Chrome se vrea a fi cloud based, adica un sistem în care toate informațiile, sau majoritatea informațiilor sunt stocate online; iar în această privință, Chrome s-ar putea dovedi un adevărat deschizător de drumuri pentru sistemele de operare care în viitorul nu foarte apropiat vor aborda aceași direcție. Mare atenție în a se face diferențierea corect între un cloud system precum Chrome si un cloud environment precum Windows Azure – facem o comparație între mere si nuci dacă o luăm îm direcția asta!

Pe Chromium nu vei putea instala World of Warcraft sau FIFA 10, programele fiind aplicații exclusiv online. De aici și problematica funcționalității acestui sistem de operare: nu vei avea la dispoziție utilitarele pe care le folosești in mod frecvent! Vei fi nevoit să cauți alternative online, uneori fiind net inferioare programelor cu care erai obișnuit.

În altă ordine de idei, nivelul de funcționalitate al lui Chrome va fi dat de complexitatea și diversitatea aplicațiilor online. La ora actuală, acest gen de aplicații abia încep să-și descopere propriul potențial, neputându-se compara momentan cu programele clasice – și nici că se vor putea compara într-un viitor apropiat.

Google are două mari atuuri: simplitatea și viteza. Toate, dar absolut toate produsele Google se ghidează după aceste două principii, inclusiv Chrome: fără drivere, fără HDD. Sistemul se instalează doar pe medii SSD (Solid State Drive) și nu se leagă la cap cu driverele clasice; cel puțin nu acum, nu la început. Mai mult ca sigur că vor apărea și driverele până când iși vor da și ei seama ca nu ai cum să te conectezi la un videoproiector fără un driver hardware, lucru care se cam practică destul de des și pe la noi prin facultate! Sau poate mă înșel eu, tot ce se poate…

Viteză, viteză și iar viteză… Urmându-și obsesia, Google a scos din schemă orice componentă care ar fi putut întârzia pornirea și rularea sistemului. Așa se face că sistemul bootează în 7 secunde conform celor de la ”Goagăl”. Deschizi laptopul (sistemul nu a fost adresat niciodată Desktopurilor) și fix după 7 secunde ești online. Tare, nu?

Deși sună puțin cam tras de păr până nu ne vom putea convinge singuri, Chrome se laudă cu aptitudinea de a se autoregenera. Sistemul își va verifica singur integritatea codului, iar dacă depistează anomalii se va restarta și va ”abuza” de proprietatea de autoregenerare, datorită nivelului de securitate foarte ridicat al master code-ului, fiecărei aplicații fiindu-i asociate o zonă unică de securitate pentru a putea preveni eventualele tentative de propagare ale unor coduri malițioase în sistem.

Spre surprinderea mea, Google te poate lăsa destul de des uimit… Când vezi cât de repede se extinde și câtă influență are, te întrebi dacă nu cumva, la un moment dat, ar putea abuza de puterea pe care o deține, dar totuși încă nu o face. Iar Google se pricepe de minune în a se extinde precum o caracatiță într-un joc piramidal…

Trageți voi concluziile, eu m-am lămurit!

P.S.: Pentru un review mai analitic puteți vizita Gizmodo.

Henry Hayes